Ziua Bucurestiului si noaptea alba

Si uite asa venea ziua in care era sarbatorit bucurestiul. Spre surprinderea mea eram destul de entuziasmat si nerabdator sa vad cum o sa fie.
Mai mult, ziua a inceput chiar bine. M-am sculat cu un singur gand in cap. Sa alerg mai mult decat pana acum. Si am reusit.
Apoi, ajuns acasa am constatat ca nu curgea apa rece. Slava domnului ca nu era cea calda. Eh, temporar zic nu las asta sa-mi strice buna dispozitie.
Pe urma m-am asezat la calculatoare. Si observ cum acele beculete frumoase de la modem se jucau de parca era ultima lor zi de munca. Iar cand asta se intampla nu inseamna decat un singur lucru: intreruperi, intreruperi, intre.....ruperi.
Si se apropia seara si nici un prieten nu stia exact unde si cu cine si cand se duce.
Am zis, nu-i nimic, ne vedem acolo si stabilim pe loc. 
Asa ca plec eu frumos de acasa, iau RATB-ul (m-am gandit ca in primul rand nu gasesc loc de parcare, iar in al doilea rand nu intentionam sa stau cu sucul toata noaptea; nu, eu vroiam sa ma distrez pe cinste). Ajung la Unirii si il sun pe domnul Galani sa vad unde e si el sa ne intalnim. Surpriza, el e la piata Revolutiei. Bun. Atunci vorbesc si cu Adrian care venea tot la Unirii sa vedem ce facem.
Ajung si Adrian cu Nicoleta intr-un final glorios si suna Pitzy. Ca e prin zona hai sa ne vedem la motoare. Bun. O luam la picior la Universitate. Asteptam acolo un pic, si vine si Pitzy imbracat intr-un tricou cu maneca scurta. Urcam scarile ca sa aflam ca era inchis. Coboram. Ce facem, ce facem? Aveam de ales intre a merge la Casa Poporului sa vedem proiectiile, sa mergem in Piata Revolutiei sau Parcul Izvor. Cum Pitzy oricum trebuia sa fie la izvor am luat-o inca o data la picior. Ajunsi acolo am dat peste multa, multa lume. Dupa vreo 20 de minute cred ne-am strans toti pe acolo chiar daca nu ne prea cunosteam intre noi (adica deloc). Unul dintre el m-a recunoscut si mi-am adus aminte ca l-am vazut prin Hajdeu. Si a inceput Bryan Adams sa cante. Sonorizarea a fost ok, desi cred ca se putea un pic mai tare. Extraordinar de deranjant a fost un nenorocit de elicopter care statea deasupra noastra de nu mai auzeam nimic din ce canta ala pe scena. O tampenie. Nu ne-a trebuit mult si am plecat. Si ne-am dus la proiectiile de pe Casa Poporului.


Erau frumusele dar nimic spectaculos. Si ne-am asezat la coada la mici. SI am stat, si am stat, Adrian luase deja bere, si eu tot stateam si stateam. Si in tot acest timp era si un concert cu muzica electronica. Muzica in sine era chiar misto, dar de data asta la capitolul sonorizare statea mai prost. Au atins la un moment dat niste inalte de credeam ca se sparge ceva in mine. Vai de capul meu, la propriu.

Nu am mai rezistat sa stau aiurea si am iesit din coada. Cum foamea era mare, am lasat berea acolo si am plecat.
Am reusit sa indeplinim visul lui Ceausescu si sa ne plimbam pe jos pe Champs-Elysee-ul Bucurestiului. Cat de mandru ar fi fost. Ajunsi la Unirea am mers la Pizeria Clasic si ne-am potolit foamea. Si am vazut si mireasa. Care era furata.

Dezamagiti, am plecat acasa fiecare pe drumul lui.


Pe scurt, nimic spectaculos, cozi, aglomeratie, o dezorganizare TOTALA si o lume lipsita de chef. Probabil au venit din inertie auzind cuvantul gratis.


V