joi, 28 august 2008

Steaua - Galatasaray 1-0

Sunt si cateva dezavantaje in a fi intr-o alta tara. Ieri am plecat in vizita mai tarziu decat ma asteptam iar meciul a inceput mai devreme decat ma asteptam. Astfel ca nu am apucat sa vad decat ultimile 10 min + cele 5 de prelungiri. Dar cred ca au fost cele mai frumoase minute. Nici nu stiu daca rezistam sa vad tot meciul. O data din cauza conditiilor mai proaste ( a se citi live streaming nu era chiar live) dar si din pricina faptului ca nu ma puteam manifesta asa cum o fac de obicei.
Calificarea Stelei este o mare performanta dar sper sa nu ne oprim aici. Sa nu ne multumim cu atat, sa zicem ca ne-am facut datoria si gata. Sper sa facem ceva si in grupe. Fie intrarea in sferturi (un lucru total nerealist) fie iesirea din grupe ( dar macar sa fie facuta cu capul sus).
Aseara a fost o seara magica pentru toti suporterii stelei. Iar eu, care nu am prins decat o mica parte din ea, am plans la final de fericire. A fost un sentiment grozav, o descatusare pentru problema care o am.

Nevazand meciul nu imi pot da cu parerea asa ca voi cita din ce au scris altii despre antrenorul echipei si despre omul meciului.

"Lăcătuş şi-a văzut visul cu ochii: a dus Steaua în Liga Campionilor. Pentru al treilea an consecutiv, în Ghencea vor veni greii EuropeiCe cald e la Bucureşti la 9 fără un sfert! Dar cine are, zău, timp să observe chestia asta, cînd echipele îşi fac apariţia pe teren? În spatele lor, în treningul de prezentare, un tip păşeşte cu pieptul înainte, apăsat, ca pe vremuri. Parcă ar vrea să ia el pe umerii lui toată presiunea, deşi lui cine i-o lua atunci? Au trecut anii, să tot fie vreo 20, s-au înmulţit şi kilogramele, poate tot vreo 20. Se uită în dreapta. Galeria e acolo. Îl cheamă la salut, iar el le răspunde. În stilul împrumutat, ce coin­ci­den­ţă, de la Galatasaray. Se uită în stînga. Şi de acolo îl cheamă. Le răs­punde şi lor. Apoi, ca la un semn, în timp ce se îndrepta spre ban­că, stadionul erupe: “Lăcătuş, Lă­cătuş, Lăcătuş, Lăcătuş!”. " (de pe gsp.ro)

"Bănel este eroul, dar Rădoi este cel care l-a făcut posibil. Pentru că, fără deposedările cheie ale căpitanului Stelei, probabil că turcii intrau în avantaj la pauză.
Rareori vezi un fotbalist care să închidă toate uşile în nasul unei întregi echipe adverse. Aşa a făcut Rădoi şi de aceea el merită jumătate din Împărăţia Champions League.
Stelistul terminase sezonul în corzi şi, dintr-o dată, a renăscut la Euro. Decizia lui Piţurcă de a-l plasa în mijlocul bătăliei a contat enorm. Într-un fel discret, Rădoi a fost şi acolo muşchiul inimii “naţionalei”. Letargia cu Olanda a fost posibilă şi pentru că Luptătorul a lipsit de pe teren.
Parcă niciodată n-a început atît de bine un campionat. Iar aseară, şi-a răscumpărat toate momentele, vezi Rosenborg, cînd n-a izbutit să tragă echipa după el. Acum, nu doar că a tras-o, dar a şi ridicat-o pe braţe, aruncind-o tocmai sus, catre prima calificare cu el in teren.Cîţi jucători din lume pot spune: “Sînt mai dîrz decît turcii?”. Rădoi este! " (sursa: blogul lui Catalin Tolontan, http://www.tolo.ro/2008/08/27/radoi-este/ )


V

Niciun comentariu: