Cand eram mic (da a fost o perioada cand eram si eu mic) imi placea la nebunie ca iarna puteam sa ma duc pe terenul de fotbal si sa joc. Nu conta ca alunecam ca eram mai mult pe jos...mi se parea foarte foarte distractiv. Si nu numai mie ci multora pentru ca de fiecare data trebuia sa astepti minute bune in sir pana puteai intra la o echipa.
Iarna asta insa, din nu stiu ce motiv nu am vazut pe nimeni acolo. Asa ca am tras pe cineva de maneca si am mers impreuna. What the hell?
Cum am ajuns am aflat si motivul pentru care eram numai noi doi acolo: Zapada avea un strat foarte gros si iti ajungea si cateodata trecea de glezne.
Asta nu ne-a impiedicat sa batatorim zapada de pe linia portii si "de la punctul cu var" si sa ne distram.
Pentru mine cel putin cel mai misto era sa stau in poarta. Puteam face orice plonjon care imi trecea prin cap fara a suporta consecintele care, pe un teren normal ar fi fost dureroase.
Damn, it's good to be a kid!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu