Nothing compares to you

Nimic nu poate inlocui sau schimba aceasta senzatie, acest sentiment pe care il am de fiecare data. Ori de cate ori ma duc acolo e ceva...greu de spus.

Obisnuiesc sa ma duc devreme. O data pentru a gasi mai usor loc de parcare iar in al doilea rand pentru a admira stadionul aproape gol. Mai intai ma loveste mirosul acela de iarba proaspat taiata si apoi udata. Iar dupa ce ma obisnuiesc...simt apasarea, simt istoria si mandria.

Recunosc ca nu am reusit sa fac cumva si sa pasesc si eu pe gazon cand stadionul e gol. Sa fiu acolo, la kilometrul zero. Dar imi doresc asta si o sa fac asta intr-o zi.

Pe urma, incet incet lumea vine, se aduna. Se cumpara suc-uri, se aduc kilograme de seminte, fiecare se aseaza pe locul de pe bilet si incepe discutia. Ba despre meci, ba despre problemele fiecaruia. Foarte putini sunt cei care fumeaza. Si incep discutiile despre meci, despre alcatuirea echipei si tot asa. Mai apoi vine si galeria echipei adverse care este primita in fluieraturi si injuraturi care mai de care. 

Echipele intra pe teren pentru incalzire. Cu ocazia asta aflam exact echipa. Din nou lumea isi da cu parerea ce si cum. 

Crainicul anunta echipa. La fiecare jucator, publicul ii striga numele. Incepand cu Zapata si terminand cu numele care pentru mine are cea mai mare rezonanta, invoca cele mai multe amintiri si care pur si simplu poate fi confundat cu un strigat de lupta. Poate si pentru ca asta reprezinta actualul antrenor al echipei, Marius LACATUS! Marius LACATUS!! Marius LACATUS!!!!!

Nu am de gand sa imi exprim parerile despre Marius Lacatus antrenorul si nici despre Marius Lacatus jucatorul. In schimb vreau sa scriu despre emotiile care ma cuprind cand efectiv tip acest nume. Si pe care sunt sigur ca le voi reciti mai tarziu cu multa placere. 

Cat despre meciul la care am asistat...nu m-am asteptat la nimic mai putin. Am batut cu 4-0 o echipa modesta, Gaz Metan Medias. Dar nu asta e important. 

Echipa conteaza, atmosfera conteaza si oamenii cu care te duci la fel.

La cat mai multe victorii,

V

Ziua Bucurestiului si noaptea alba

Si uite asa venea ziua in care era sarbatorit bucurestiul. Spre surprinderea mea eram destul de entuziasmat si nerabdator sa vad cum o sa fie.
Mai mult, ziua a inceput chiar bine. M-am sculat cu un singur gand in cap. Sa alerg mai mult decat pana acum. Si am reusit.
Apoi, ajuns acasa am constatat ca nu curgea apa rece. Slava domnului ca nu era cea calda. Eh, temporar zic nu las asta sa-mi strice buna dispozitie.
Pe urma m-am asezat la calculatoare. Si observ cum acele beculete frumoase de la modem se jucau de parca era ultima lor zi de munca. Iar cand asta se intampla nu inseamna decat un singur lucru: intreruperi, intreruperi, intre.....ruperi.
Si se apropia seara si nici un prieten nu stia exact unde si cu cine si cand se duce.
Am zis, nu-i nimic, ne vedem acolo si stabilim pe loc. 
Asa ca plec eu frumos de acasa, iau RATB-ul (m-am gandit ca in primul rand nu gasesc loc de parcare, iar in al doilea rand nu intentionam sa stau cu sucul toata noaptea; nu, eu vroiam sa ma distrez pe cinste). Ajung la Unirii si il sun pe domnul Galani sa vad unde e si el sa ne intalnim. Surpriza, el e la piata Revolutiei. Bun. Atunci vorbesc si cu Adrian care venea tot la Unirii sa vedem ce facem.
Ajung si Adrian cu Nicoleta intr-un final glorios si suna Pitzy. Ca e prin zona hai sa ne vedem la motoare. Bun. O luam la picior la Universitate. Asteptam acolo un pic, si vine si Pitzy imbracat intr-un tricou cu maneca scurta. Urcam scarile ca sa aflam ca era inchis. Coboram. Ce facem, ce facem? Aveam de ales intre a merge la Casa Poporului sa vedem proiectiile, sa mergem in Piata Revolutiei sau Parcul Izvor. Cum Pitzy oricum trebuia sa fie la izvor am luat-o inca o data la picior. Ajunsi acolo am dat peste multa, multa lume. Dupa vreo 20 de minute cred ne-am strans toti pe acolo chiar daca nu ne prea cunosteam intre noi (adica deloc). Unul dintre el m-a recunoscut si mi-am adus aminte ca l-am vazut prin Hajdeu. Si a inceput Bryan Adams sa cante. Sonorizarea a fost ok, desi cred ca se putea un pic mai tare. Extraordinar de deranjant a fost un nenorocit de elicopter care statea deasupra noastra de nu mai auzeam nimic din ce canta ala pe scena. O tampenie. Nu ne-a trebuit mult si am plecat. Si ne-am dus la proiectiile de pe Casa Poporului.


Erau frumusele dar nimic spectaculos. Si ne-am asezat la coada la mici. SI am stat, si am stat, Adrian luase deja bere, si eu tot stateam si stateam. Si in tot acest timp era si un concert cu muzica electronica. Muzica in sine era chiar misto, dar de data asta la capitolul sonorizare statea mai prost. Au atins la un moment dat niste inalte de credeam ca se sparge ceva in mine. Vai de capul meu, la propriu.

Nu am mai rezistat sa stau aiurea si am iesit din coada. Cum foamea era mare, am lasat berea acolo si am plecat.
Am reusit sa indeplinim visul lui Ceausescu si sa ne plimbam pe jos pe Champs-Elysee-ul Bucurestiului. Cat de mandru ar fi fost. Ajunsi la Unirea am mers la Pizeria Clasic si ne-am potolit foamea. Si am vazut si mireasa. Care era furata.

Dezamagiti, am plecat acasa fiecare pe drumul lui.


Pe scurt, nimic spectaculos, cozi, aglomeratie, o dezorganizare TOTALA si o lume lipsita de chef. Probabil au venit din inertie auzind cuvantul gratis.


V

Struggle

Yesterday I received a phone call. It was an invitation to go out later in the evening. At the first the old me kicked in a defensive position and started putting questions when, where...why. I didn't even listened to the answers because the new me took over.
But not only that, but i remembered a nice video that inspired me. So today I searched it, found it and now posted it here.
It's called: No excuses




oh and thanks for the invite. I was fun.

F de la fumat

Care este asemanarea intre tigari si droguri? Va spun eu: amandoua creeaza dependenta. Care este diferenta? Efectele negative ale drogurilor sunt vizibile ochiului si apar si foarte repede. Pe de alta parte, la tigari situatia nu e asa. Efectele pot aparea si peste zeci de ani. Si chiar si atunci sa nu fie vazute de lume. Poate fi cancer, sau poate fi distrugerea unor organe etc.

Luand asta in considerare, de ce este permisa vanzarea tigarilor, tigaretelor etc? Chiar asa a ajuns omenirea sa fie calcata in picioare de niste corporatii care nu vor altceva decat sa se imbogateasca? Nu e suficient ca viata nu e asa lunga, trebuie sa ajutam si la scurtarea ei?

De ce oamenii reactioneaza asa...prost?! Ne facem rau singuri, si mai dam si bani pentru asta! O dovada clara de... Hai daca pe cei mai in varsta (care fumeaza si care inca traiesc), e mai greu sa ii condamni pentru ca se stie ca nu e deloc usor sa renunti la fumat, cei tineri nu mai au nici o scuza. Stiu care sunt riscurile, au prea multe exemple de unde pot invata...si totusi nu au puterea sa spuna "Nu". 

O alta substanta de care o anumita parte a populatiei este dependenta este insulina. Pentru diabetici. Si totusi, cel putin la noi in tara mereu sunt probleme, mereu nu sunt bani pentru insulina si asa mai departe. O substanta fara de care lumea ar muri sigur. Si totusi, toata lumea are bani pentru tigari. Dar nu pentru insulina. De ce trebuie sa fie interzise doar lucrurile care creaza efecte negative imediate? Asta inseamna minte ingusta. Lipsa de perspectiva. 

Indeajuns cu vorba. Degeaba stau si scriu pe un amarat de blog citit de multe prea putine persoane. Tot ce pot sa fac acum, este sa-i ajut pe cei din jurul meu. Mai departe, mai tarziu si cu ajutorul lui Dumnezeu, sper ca voi putea face ceva mult mai important si cu un impact mult mai mare. 

Si uite ca desi vroiam sa incep un post in care sa blamez guvernele si marile corporatii am ajuns tot la "end-user". Pentru ca ei au puterea de a alege. Ei pot sa zica 'Nu fumez' sau sa zica 'Ma duc sa imi bat joc de viata'. Motivele lor imi sunt neclare, spre deosebire de motivele celorlalti. 

V

ps. nu se poate sa nu bag si niste cifre. Am ales totusi ceva mai...altfel. In grupul Nike+ exista un challenge. Fumatori vs nefumatori. Nu mai e cazul sa spun cine a castigat

Iata numerele:

Fumatori : 20.626 km alergati

Nefumatori: 155.636 km alergati

Si asta doar din partea celor care s-au inscris aici. Eu de exemplu nu m-am inscris ca nu are sens. Am ales alte challenge-uri.

pps. daca acest post este citit de vreun fumator, nu imi cer scuze fata de el/ea. Friend or foe, deal with it!

Steaua Bucuresti 0 -1 Bayern Munchen

Meciul a inceput prost cu o echipa germana sigura pe ea, combinand mult, gasindu-se pe teren si creand mereu o usoara presiune. Usor usor se vedea unde se indrepta scorul si dupa ce Zapata scoate o prima minge periculoasa, cu capul, vine si un fault facut de Szekely pe partea stanga a apararii, o centrare Schweinshteiger (sau cum se scrie) si un cap al lui Buyten pierdut in careu de defensiva. Era 1-0 pentru nemti in min 15 si cineva din camera mea injura mereu. 

Mai apoi am incercat sa preluam initiativa, sa facem usoare combinatii. Cu greu, pentru ca toate pasele date in adancime nu au ajuns la destinatie. Singurele actiuni periculoase au venit de la Dayro Moreno cu doua suturi, ultimul dintre ele lovind bara laterala, si un alt sut din afara careului a lui Lovin care a tras bine, portarul a respins iar Semedo a reluat, cu greu, in plasa laterala. Bayern nu a uitat ca a venit sa joace fotbal si a avut multe ocazii de a majora scorul dar Zapata ne-a readus aminte de eroul de anul trecut si a salvat-o pe Steaua. Cea mai mare dezamagire o reprezinta Toja care nu a intrat deloc in joc, in atmosfera, ba mai mult a pierdut o gramada de mingi care s-au dovedit a fi extrem de periculoase pentru noi. Parerea mea e ca Toja ar trebui inlocui cu B. Stancu inca de la inceputul reprizei secunde. Sau in orice caz dupa primele 5 min din a doua repriza. In rest, nu prea vad alte mutari. Eventual Tiago sau Ov. Petre cand oboseste Lovin. Trist. De ce nu e Pedriel pe lista UEFA? Dar Abel Moreno? Raspunsuri la care nu cred ca o aflu vreodata raspunsul.

In a doua repriza lucrurile au stat altfel. In a doua repriza am putut spera. Iar sperantele s-au transformat intr-o lovitura...in bara! Arthuro a scapat de defensiva, primind pasa de la acelasi Dayro care era cazut pe teren, a sutat si mingea usor deviata a lovit bara. Steaua a mai atacat, a mai avut faze, dar usor usor s-a stins. De prin minutul 80, Bayern cand punea piciorul pe minge o tinea, pasa la trecerea timpului si o faceam bine. Spre deosebire de Roma care a combinat in nestire cand era condusa si mai dadea mingea si la adversar asa ceva nu s-a vazut la nemti. 

B. Stancu a intrat in locul lui Arthuro si prin min 75 Kapetanos in lui lui Toja.

Am incercat, am sperat dar nu am reusit. Inainte de meci am zis ca imi este frica. Imi era frica de un meci in care sa combinam aiurea si sa nu inscriem. Si am avut suficient ghionion ca asta sa se intample azi. Scorul de 0-1 este intrucatva corect deoarece Bayern a jucat bine pana a inscris si pe urma si-a facut treaba si a jucat ca o echipa mare dar si injust deoarece s-a vazut ca am avut ghionion si ca se putea mai mult. 

Speram sa invatam din acest meci destule si sa privim in fata. Sa nu faca aceeasi greseala pe care Nicoleta sau eu sau alte persoane o fac...sa traiasca in trecut. Trebuie sa privim spre viitor, atat la urmatorul meci cat si la sezoanele viitoare. 

"O infrangere care sper sa ne faca mai puternici"

V

ah si sa nu uit: mii de multumiri portarului, Zapata, fara de care ne puneam caciula in cap si spunea noapte buna de prin minutul 50.

L.E: Ma bucur totusi ca nemtii au recunoscut si ei ceva. Si antrenorul si Ze Roberto si Van Bommel au zis cam acelasi lucru:
"Steaua are şanse de calificare, au practicat un fotbal bun. Noi am fost mai norocoşi, mai ales în a doua repriză, când românii au dominat clar. Şi-au creat ocazii şi puteau egala, e bine că s-a terminat 1-0, e un rezultat bun pentru moralul nostru"

AS Roma 1 - 2 CFR Cluj

Am decis sa nu fiu egoist si sa scriu si despre meciul celeilalte echipe romanesti din Liga Campionilor. Decizia a fost facut inainte de meci, nu datorita faptului ca a castigat.

Inainte cu vreo doua ore, discutam cu un iepure despre sansele echipei. El dorea un 0-0 pana la pauza si apoi sa nu primim mai mult de un gol.

La finalul conversatiei i-am transmis ce a declarat si Cornel Dinu si anume ca: "CFR are mai multe sanse cu Roma, decat are Steaua cu Bayern". Amandoi am ras si am facut misto de el.

De ce?

Eu am facut asta pentru ca, la fel ca multi altii, am comentat fara sa fi urmarit indeaproape cele doua echipe. M-am uitat la istoria Romei, la jucatorii care ii are si era clar favorita, jucand acasa imposibil de miscat. Ceea ce eu nu stiam, insa domnul Dinu da, este ca Roma  de anul acesta nu se poate compara cu cea de anul trecut, fiind incomparabil mai slaba. Jocul nu se leaga, se joaca dezorganizat, fara idei de joc, multe greseli individuale. 

Si am vazut un CFR care a stiut sa profite de greseli. Daca inceputul de meci a fost mai prost, fiind dominati de Roma care a avut cateva actiuni importante, printre care golul inscris de Panucci dar si bara lui Vucinici. Pe urma insa, dupa marcarea golului, jucatorii Romei au reactionat ca o echipa romaneasca. S-au relaxat. Iar echipa romaneasca, care de fapt nu avea decat vreo 2-3 co-nationali nu s-a lasat invinsa dupa marcarea golului, a crezut in sansa ei si a reusit sa marcheze de doua ori prin acelasi jucator: Culio. Primul gol a venit in urma unui "un-doi" superb cu Trica si incheiat cu un sut sec, iar al doilea a venit in urma unei centrari de pe partea dreapta a atacului, o balbaiala a defensivei incredibil de proaste(probabil si datorita numeroaselor accidentari) si un sut foarte frumos din vole. 

Chiar si dupa al doilea gol, cei de pe Olympico nu au asistat la atacuri furibunde ale echipei favorite. In schimb, CFR putea chiar sa termine meciul mai devreme Pereira avand o lovitura de cap buna care a lovit bara transversala. 

Pe de alta parte insa, si la CFR s-au vazut probleme. In multe momente ale jocului s-a vazut ca erau crispati si/sau disperati si bubuiau nenumarate mingi fin careu desi puteau continu faza altfel. De asemenea, de multe ori, au pierdut multe ocazii de gol datorita individualismului jucatorilor. Si s-a vazut ca numai in momentele in care au jucat ca o echipa au putut castiga. 

Nu ma las dus de val. E drept, spre surprinderea mea, m-am bucurat la goluri si la final m-am bucurat pentru cele 3 puncte obtinute. Insa nu se poate spune ca CFR-ul a jucat extraordinar. Stiti cum e, totul e bine cand se termina cu bine. Gata cu comentariile ca strica.

V

20th birthday!!!

Oh boy! Wasn't that something?I had a blast to say the least. 

We all gathered around at about 21:15. 

Although initially I had to meet Adrian and Nico at my house and go togheter with Raluca by foot there, I changed plans to go by car and leave it there over the night. It seems Adrian had a change of plans too since he practically came with almost everybody.

So here I was, instead of having a nice walk to the party with 3 other people, there were two cars (Nicu's and mine) and other 9 people :D. The first big surprise of the day were the gifts. I didn't expect because I remember clearly telling them something, but they disregarded that and got me some really cool stuff. (more on them in another 'acquirings' post). As always Nicu pumped up the volume in his car and played with the hand brake :)

We had no trouble parking. We arrived at Beckerbrau at about 9:35. Got the tickets and went to the table I had made reservation for. And we started chatting. Soon enought the waiter came and we took one bottle of energizer, two glasses of juice and one meter of beer. 

Around 10:00 a band started playing some music, instrumental. At first was ok, but after more than half an hour both Mihai and Cristina, me and probably others started to get bored of them. 

I felt that, but it was nothing I could do. Finally, they stopped at around 10:50. 

The other 3 musketeers (Galani, Andreea and Beldi) came at just over 10:30. Since we were all there we ordered another meter of beer. It was quite fun. 

And then, at around 11:15 the band came. And they started singing. And boy they are good! It didn't take long for us to hit the floor. Togheter with Nico, we broke the ice and started dancing. 

Soon Laura, Cristina and Mihai and others joined. 

What next happened would be the second surprize and a sooper-dooper one. Between two songs, the band singer took a piece of paper and read a dedication to me from my best friends :D. It's really nice to hear you name so loud :D. 

So the rest of the night was a continuous loop between dancing, drinking and occasional pause. 

I am not quite sure but I think around 2:00 they started going home. I'm not really sure because after 9 beers at least ( I also lost count of them) time wasn't that important for me.

Soon, 2:30 the check came and it was time to go. (as a note, 6 meters of beer was ordered + two extras :D).

But the party did not end there. Nico, Adrian, Pitzy, Galani, Beldi and me went to Costin Georgian (the soon to be famous and frequently visited place, "prietenii stiu de ce"). Of course the boys took some beer, started some music and continued the fun. I was a little busy. 

It was time for them to go to sleep. But not for Beldi and me. We both couldn't. 

A nice moment was at about 6:30 mabe 7 when we were both on the balcony (at the 9th floor) and the sun came through the clouds and the day was coming and the wind was bringing a nice breez and smell of I don't know what flowers. I have to say, if instead of Beldi was a girl that would have been a pretty romantic moment. But no. :P

Aat 7 and something  almost everyone got up. 

Except Alex :D

But soon after he heard I was playing with his camera, he got up :P

After some nice tea @ AEN, Nico, Adrian and me were the last to stay. 

Finally, he came with me to the metro. (btw, i really like that pants you gave me :P )

The walk from Dristor to Mall and finally my car was good for me. 

Couple of minutes after 11 I arrived home, at my folks. Showed what I got from my friends, talked with them about the great time I had. I ate two slices of bread with cheese and another two with honey. 

Went to bed. Slept one hour. Got up, home all alone. Unfortunatly there wasn't no water in the house! :)) That was a strange moment. 

Well, there you have it. I don't think I missed anything. (important at least:P)

I would  like to thank everyone for accepting my invitation and for making me feel good, and make me realize how lucky I am to be surrounded by such great people who I care about. I hope they had as much fun as me. 

V